In timpul sarcinii mama se reintoarce incetul cu incetul la propriul inconstient (stoc de amintiri refulate de la 0-7 ani).

   Fatul isi dezvolta capacitatile senzoriale (simtul tactil, al echilibrului, gustului, mirosului, auzului, vazului) și motorii, care sunt gata de a inregistra din luna a-5-a intrauterina. Toate  impreuna  vor impregna inconștientul prenatal (ariile corticale libere=arii asociative) cu doua informatii de importanta capitala :

 -omogenitatea (baza biologica) și

 -totalitatea (senzatia de bunastare) vietii intrauterine.

   Dupa naștere este capitala prima privire a copilului, primul contact cu parintii. Este expresia unei așteptari, este puntea lui de legatura cu lumea noua in care a sosit. Daca legatura nu se realizeaza, el ramane in așteptare, pana la retragere in sine. De aici apar « maladiile nașterii ».


   Maternologia se ocupa de modul in care se construieşte treptat aceasta legatura, astfel incat din naşterea fizica a copilului sa se faca naşterea psihica efectiva a acestuia.

In ecuatia acestei legaturi intra şi atitudinea tatalui, sprijinul lui pentru procesul care are loc alaturi de el, formandu-se astfel un ansamblu in care se vor putea manifesta afectele cele mai delicate.


  Istoria noastra prenatala

  Omogenitatea vietii fetale

     Nimic nu lipsește, orice nevoie este satisfacuta imediat și, sub un anumit prag de stres, nici o functie biologica nu este supusa vreunui dezechilibru, datorita „barierei feto-placentare” care apara fatul de majoritatea factorilor nocivi.

     Mai exista și o ,,bariera fetala” rezultata dintr-o functionare senzoriala continua. Este sigur ca nu poti fi sensibil la mediul exterior daca ești scufundat intr-un mediu constant și potrivit.

     In viata intrauterina, simturile se formeaza şi sunt pregatite pentru a-şi indeplini rolul specific dupa naştere; ele functioneaza intr-un mediu special, caracterizat inainte de toate printr-o omogenitate constanta.

     Toate simturile fatului transmit in permanenta acelaşi mesaj, conform modului lor propriu de functionare: nu exista nici o diferenta, totul este constant – nimic nu-l deranjeaza.

     Toate simturile sale, care functioneaza la capacitate maxima din luna a 5-a aproximativ, il fac sa traiasca o viata omogena: coerenta, regulata, uniforma, adica totala.

Omogenitatea este singura regula in timpul vietii fetale.

 

     Capacitatile senzoriale precoce ale fatului

     La12 saptamani, pipaitul, gustul, mirosul și simtul echilibrului (fara de care fatul s-ar infașura in cordonul ombilical) incep sa fie functionale.

     La 20 saptamani auzul și vederea devin la randul lor functionale. Deci pe la mijlocul vietii fetale, fatul iși simte mediul, iar ceea ce simte i se implanteaza in fiecare celula.

     Omogenitatea vietii prenatale este detectata fara incetare de catre toate simturile.

     Ochii inca nu au nimic de vazut, dar vederea functioneaza, din moment ce nu ne naștem orbi. Se poate presupune ca centrii vizuali constituie un fel de destinatie naturala și comuna pentru impresiile celorlalte simturi, ceea ce ar duce la obișnuinta unei vederi interioare care ar preceda vederea exterioara.

 

     Vid genetic și memorie placentara

     Oare conditiile și capacitatile fatului sunt doar momentane sau se prelungesc?

     Inca din secolul XIX, anatomiștii au descoperit existenta unor zone corticale neprogramate genetic, numite arii asociative, care ar constitui cel putin 1/3 din creier, dupa unii chiar 90%.

     Indata ce sunt suficient constituite, la cateva luni de gestatie, aceste arii sunt functionale și realizeaza legaturi sinaptice ce reflecta trairile din acel moment. Altfel spus, creierul fatului omenesc poseda mijloacele de a inregistra omogenitatea prenatala, iar omul iși va aminti de ea toata viata.

     La originea posibilitatii fiintei omenești s-ar afla un vid genetic. Cu alte cuvinte, ceea ce este programat la om este neprogramarea sa.

 

   Totalitatea originara

     Daca punem in legatura conditiile de viata prenatala, capacitatile senzoriale ale fatului și marile sale posibilitati de memorare, ajungem la concluzia ca programarea genetica nu este singura care determina constituirea fiintei umane. Experienta prenatala cu trairea omogenitatii ambiante ne face sa nu provenim din regnul animal, ci de la totalitatea vitala insași.

      Simtirea și memorarea omogenitatii vitale invadeaza teritoriile corticale libere și le organizeaza intr-o structura neuronala specifica, care dezvolta o dimensiune a fiintei ca fiinta.

       Fiinta care rezulta din aceasta origine dobandește astfel sensul totalitatii.

 

       Scurt rezumat extras din ,,Sensul Maternitatii” de J.M.Delassus

 

                            sursa:  www.maternologia.ro